Colaborare trandisciplinară – fenomenul gazonului în planificarea urbană

Gazonul! Da, da, iarba aceea verde de te gândești că ai uitat s-o tunzi, sau uite ce fain e îngrijită prin te miri ce parcuri private ale multinaționalelor, sau prin fața clădirilor-emblemă locale. Iarba pe care ai vrea s-o vezi mai des și s-o calci mai rar cu animalele de companie sau cărucioare, uneori singura “priveliște” de verde disponibilă urban.

Șirul ar putea continua, căci de efectele benefice ale lui am tot vorbit și de impactul pe care îl poate avea pentru o comunitate. Gazonul poate fi punctul de întâlnire într-o colaborare transdisciplinară când vorbim de construcțiile urbane? Cu certitudine da. Gazonul e punct de conexiune între zonele urbane, între viziuni creative și funcționale, punte între clădiri din același cartier, sau conglomerat de clădiri de birouri și lista poate continua la infinit, sau măcar puțin mai departe.

Degradarea spațiilor urbane sub impactul climei

Una dintre soluțiile la problemele de mediu, de climă în constantă schimbare, cu caracter destructurator al comunităţilor urbane sub influenţa unui model architectural/peisagistic necentrat pe nevoile acestora, o reprezintă dezvoltarea durabilă.

Modificările recente ale climei la nivel mondial, inclusiv valurile de căldură și perioadele lungi de secetă au dus la degradarea spațiilor verzi urbane. Indiferent de condițiile climatice, disponibilitatea redusă a apei a afectat peluzele, ele fiind cele mai comune elemente ale spațiilor verzi ale orașului de pe tot globul, acoperind până la 50-70% din zonele verzi urbane.

Ar trebui să ne bazăm pe integrarea şi echilibrul aspectelor ecologice, economice, sociale materializate în interiorul oraşelor. Lucrurile acestea ar conduce la fenomene concrete de regenerare urbană, susținută de gazonul integrat singular sau în peisagistică complexă, cu acoperișuri verzi.

Unde în lume gazonul (simbol ecologic) ocupă cel mai mult spațiu?

În orașele germane precum Leipzig de exemplu, gazonul parcurilor publice acoperă cel puțîn 50%. În mod similar, în Suedia gazonul reprezintă 50% din zonele verzi urbane. Interesant este că orașele chineze sunt în prezent printre cei mai mari utilizatori de gazon, iar în SUA suprafețele de gazon domină peisajele urbane și suburbane și acoperă aproape 2% din suprafața terestră a țării. Suprafața totală sub gazon din Australia este de aproximativ 4400 de hectare, reprezentând în medie 11% din suprafața totală a orașelor.

Gazonul în designul peisagistic

În multe țări din lume peluzele sunt un element de design peisagistic foarte recunoscut și masiv prefabricat. În multe cazuri gazonul este folosit ca soluție pe termen scurt, cea mai simplă și cea mai rentabilă pentru acoperirea „locurilor rămase goale” după demolarea clădirilor sau pentru înfrumusețarea locurilor abandonate.

Pentru orașele depopulate sau cu clădiri devenite ruine, gazonul acționează ca o etapă succesivă intermediară după abandonarea sau demolarea structurilor construite. În timp ce urbanizarea a dus la o creștere dramatică a suprafețelor de gazon, aceste suprafețe necesită un aport semnificativ de energie și resurse, iar planeta ne cam dă ultimatumuri. Acest lucru a dus la omogenizarea biologică și vizuală a mediilor urbane.

Verile fierbinți și uscate recente din Europa, începute cam din 2017 și condițiile severe de secetă din multe alte țări din întreaga lume – California, Arizona și MidWest of SUA, Cape Town în Africa de Sud și în toată Australia – au dezvăluit probleme speciale legate de restricțiile de utilizare a apei și în 2022.

Multe suprafețe ierboase urbane se degradează din cauza călcării în picioare și a expunerii extreme la soare sau la umbră și astfel devin rapid peisaje brune, pierzând, de asemenea, beneficiile ecosistemice pe care gazonul le oferă de obicei.

De ce natural și mai rar sintetic?

Una dintre reacțiile la degradarea gazonului este utilizarea gazonului sintetic în locul suprafețelor vii cu iarbă. Odată cu contaminarea crescândă a habitatelor acvatice cu particule de plastic, utilizarea gazonului artificial contribuie la poluarea mediului urban. Un volum semnificativ de granule polimerice și fragmente de iarbă sintetică sunt introduse de apă și vânt în mediu în fiecare an și trebuie să fie mai bine recunoscute ca o formă de poluare cu microplastic care afectează solul, căile navigabile și, în cele din urmă, oceanul. Evident gazonul sintetic își păstrează și el rolul de utilitate acolo unde soluția naturală nu poate exista sub nicio formă. Moderație în toate!

Aceste probleme au evidențiat necesitatea de a investiga și dezvolta soluții alternative, durabile, mai rezistente pentru gazonul natural, care să reziste la condițiile iminente ale schimbărilor climatice și în același timp să creeze spații deschise verzi urbane ecologice și acceptabile din punct de vedere estetic.

Natura urbană cu gazonul în rol principal

Cercetătorii europeni în studiile lor de după cel de-al Doilea Război Mondial asupra ecosistemelor urbane și impactul asupra sănătății au văzut natura urbană ca un fenomen deosebit și complex. Viziunea lor asupra naturii urbane includea toate tipurile de biotopuri urbane – rămășițe de pădure „pristină”, plantații seminaturale modificate, acoperișuri pline de iederă chiar, parcuri urbane proiectate, grădini comunitare mici, terenuri pustii abandonate sau șanțuri, crăpături în pereți sau pavaje. Deci când vă minunați teribil de vreo grădină verticală, de plante suspendate curios, ele nu vin ca o invenție a modernismului neapărat, ci au evoluat tehnic și estetic ca abordare pluridisciplinară.

Cele mai multe peisaje din Europa de Vest și Centrală au fost modificate în timpul lungii istorii a așezărilor umane integrând gazonul cunoscut atât de bine astăzi. Unii au introdus specii decorative și de cultură ușor modificate care cu timpul au devenit părți integrante ale ecosistemelor urbane.

Studiile de ecologie urbană europeană au în vedere etapele de naturalizare a florei și vegetației urbane. Gradul de naturalizare și invazie în Europa de Nord, Centrală, de Est și de Vest nu este încă la fel de harnică ca mediile urbane din Asia. De exemplu, în Noua Zeelandă flora de gazon cuprinde aproximativ 2500 de plante indigene (80% dintre ele sunt specific zonei). Cu toate acestea, de la sosirea europeană în anii 1840, peste 25.000 de plante exotice au fost introduse și o zecime dintre ele au devenit deja naturalizate în concept urbanistice.

În Europa natura urbană este încă dominată de flora nativă, inclusiv peluzele urbane. Datorită perturbărilor numeroase ale florei, s-au găsit ulterior mecanisme eficiente de recuperare pentru ecosistemele perturbate.

Peluzele europene

Tipologia peluzelor europene, compoziția și structura acestora este reglementată de management și, în primul rând, de frecvența tunderilor, de grija la fertilizare și până la disponibilitate multidisciplinară din stadiul de proiect.

Fă din grija pentru fertilizarea peluzei tale o prioritate nu numai vinerile. În prag de sezon rece, de Vinerea Neagră, militează tot pentru verde sănătos cu 30% reducere, doar 119 Lei, cu codul de cupon BLACKFRIDAY30 la fertilizantul OxyRestart

În Suedia există peluze convenționale care se tund frecvent și peluze asemănătoare pajiștilor (iarbă înaltă), care sunt tăiate de una până la două ori pe an. Zonele cu iarbă înaltă au un potențial mai mare pentru biodiversitate atunci când sunt întreținute în mod corespunzător.

SUA cea mult pomenită în teritorii extinse de gazon, observate intens și de NASA, comparativ cu alte “culturi” continuă să fac studii anuale privind modalități noi de arhitectură urbană care multiplică și fructifică tot mai eficient rolul gazonului în planificarea urbană a viitorului.

Natura urbană cu gazonul în rol principal sau secundar după loc și folos este o entitate care nu ar trebui definitiv separată de natura sălbatică, dar trebuie în schimb proiectată asumat și cu folos în comunitate pentru a atinge obiective de sustenabilitate și simbol ecologic.

OxyGazon crede în abordarea sustenabilă pluridisciplinară pentru potențarea verdelui acasă, acasă în România.

Sănătoși, înverzim România!